Partajează asta:

Cherry Clafoutis

             Cu nostalgie privesc in trecut, la zilele de inceput de vara, cand ma cocotam in cires si nu coboram de acolo, decat cu burta plina. Nu ma interesa nici ca nu erau spalate, nici ca ar putea avea viermi. Pur si simplu, ma infruptam pana nu mai puteam! M-au navalit aceste amintiri, zarind tarabele pline de cirese rosii si ademenitoare. Desigur, nu am rezistat tentatiei! Am cumparat vreo doua kg. si dupa ce mi-am potolit pofta cu un castron plin ochi, m-am gandit sa incerc si un desert la care ravneam de mult – clafoutis cu cirese. Excelent a fost!

         

 Ingrediente:

1. – 350 gr. cirese cantarite dupa ce le-am scos samburii,
2. – 1 cub unt,
3. – 150 gr. zahar (eu am folosit brun),
4. – 70 gr. faina de migdale (se poate folosi numai amidon alimentar sau numai faina de grau),
5. – 30 gr. amidon alimentar,
6. – 1 lingurita extract de vanilie,
7. – 200 ml. lapte,
8. – 3 oua,
9. – coaja rasa a unei jumatati de lamaie,
10. – 1 praf sare,
11. – 30 gr. fulgi de migdale,
12. – 1 lingura zahar pudra.

Topim untul si sotam ciresele nu mai mult de un minut.

Presaram doua linguri de zahar brun si omogenizam pentru cateva secunde, pana cand zaharul se topeste.

Mixam ouale cu laptele, restul de zahar brun, praful de sare, extractul de vanilie, faina de migdale, coaja rasa de lamaie si amidonul.

Turnam aceasta compozitie peste cirese si presaram pe deasupra fulgii de migdale.

Introducem tava in cuptorul incins in prealabil si coacem pentru aproximativ 20 minute. Vom observa cum desertul nostru isi mareste considerabil volumul si se va rumeni usor.

Dupa ce scoatem tava din cuptor, presaram zahar pudra si putem servi deja. Acest desert este bun fie fierbinte, servit cu inghetata/mascarpone/iaurt, fie foarte rece. Marturisec ca mie mi-a placut mult mai mult rece.

Sper ca v-am convins sa incercati aceasta reteta! Eu una, sigur imi voi inmiresma bucataria la fiecare inceput de iunie, cu aceste desert! Este extrem de usor si de rapid de preparat, ingredientele nu sunt dintre cele mai pretentioase, iar rezultatul va fi excelent. Nu are cum sa nu iti iasa, indiferent de nivelul la care te afli intr-ale bucatariei.

Enjoy!

Partajează asta:

Rata coapta in tava de lut si cartofi dulci inmiresmati

           

M-a innebunit Lidl cu ofertele sale! Ba rata, ba iepure, ba saptamana greceasca, ba cea chinezeasca si tot asa! Cuptorul meu striga dupa ajutor si cere o pauza! Pai, cum sa nu-i dau de lucru, cand al meu sot se intoarce de la cumparaturi cu o minune de rata de 2  kg. sau chiar mai mult, cartofi dulci si alte nebunii deliciose. Asadar, zic sa ne apucam de treaba!

Eu am folosit:

1. – 1 rata de aproximativ 2 kg.,
2. – 1 portocala,
3. – 1 lingura miere,
4. – 1 lingura sos de soia,
5. – cimbru, salvie, rozmarin – toate uscate,
6. – 1 lingura paprika dulce si afumata (si iute-i buna, daca asa poftiti voi),
7. – sare, piper,
8. – ulei de masline, cat sa ungeti rata,
9. – o ceasca cu apa.

Incepem prin a inmuia vasul de lut in apa pentru aproximativ 15 minute. Apoi, spalam rata interior – exterior, eliminam eventualii fulgi bine ancorati, dupa care, o stergem cu servetele absorbante de hartie.

Urmeza partea cea mai placuta: masajul! Presaram peste ratusca noastra, sosul de soia, mierea, uleiul de masline, sare piper si toate celelalte mirodenii in cantitatile dorite de fiecare. Masam bine.

Taiem portocala felii si o introducem in rata, impreuna cu cate o crengura de rozmarin, cimbru si cateva frunze de salvie. Sigilam cu bete de frigarui!

Asezam rata in tava de lut, iar pe langa rata turnam o ceasca de apa. Nu este nevoie de mai multa, pentru ca se va scurge atat de multa grasime, incat nu exista riscul de a se arde.

Lasam tava la cuptor, la foc mediu, timp de doua ore. O ora cu capac, o alta fara capac, pentru a se rumeni.

Cam asta a fost! Eu zic ca destul de simplu! Iar rezultatul este ametitor! Sigur va veti da pe spate toti invitatii cu un astfel de preparat!

Noi am servit rata alaturi de cartofi dulci copti, aromati cu muuulte mirodenii. Nu ma pot abtine, cand vine vorba de salvie si rozmarin. As arunca tot saculetul meu cu ierburi uscate peste o tava de cartofi. Insa, gandul ca as fi singura care ar manca, ma opreste! 😉

Pentru aceasta garnitura, am folosit:

– aproximativ un kg de cartofi dulci,

 – zeama unei lime,

– 100 ml. ulei de masline,

– salvie, cimbru, rozmarin, oregano,

– sare si piper.

Spalam cartofii, ii curatam de coaja (sau nu) si ii taiem bastonase. Ii asezam intr-o tava mare, tapetata cu artie de copt. Este indicat sa nu suprapunem cartofii, pentru a se coace uniform. Ii stropim cu uleiul de masline si zeama de lime, apoi le facem cunostinta cu mirodeniile de mai sus. Se vor imprieteni rapid! Va promit!

Introducem tava in cuptor pentru aproximativ 40 de minute.

Cina mea este gata! A voastra? :))

Happy cooking!

Partajează asta:

TARTA DULCE-ACRISOARA CU LAMAIE

         Luna mai a inceput pentru mine cum nu se putea mai bine! Si anume, gatind pentru oameni dragi! Meniul a fost destul de variat: o rata umpluta cu portocale, coapta timp de doua ore, aripioare de pui picante, cartofi dulci inmiresmati cu muuuulte mirodenii, salata cu rucola, rosii cherry, crema de otet balsamic si o alta de cus – cus si mult patrunjel. Un fel de tabbouleh, doar cu nu am folosit bulgur. Iar ca desert, exact ce vedeti in postarea de azi, plus super-ciocolatoasele brownies cu inghetata de vanilie. Ups, sa nu uit! Chiar si bautura a fost home-made: limonada racoritoare, indulcita cu miere si aromata cu menta. Yumyyy!! Ce meniu delicios! 😉

         Incep a va prezenta unul din deserturi! Nu ma intrebati de ce, ca n-am raspuns. Probabil pentru ca mi-au placut mai mult pozele! 😉

Ingrediente:

Pentru blat:

1. – 200 gr. faina,
2. – 100 gr. unt rece,
3. – 100 gr. zahar,
4. – 2 linguri apa rece.

Pentru crema:

1. – 4 oua,
2. – 150 ml. smantana,
3. – 200 gr. zahar,
4. – 1 lingura faina,
5. – zeama si coaja unei lamai.

Taiem untul cubulete si il amestecam cu faina si zaharul. Vom obtine un aluat nisipos. Pentru a-l lega adaugam apa rece. Formam o bila de aluat, o infasuram in folie de plastic si o lasam pentru minim o jumatate de ora la frigider.

Ungem tava de tarta cu putina grasime: unt moale, ulei sau ce are fiecare la indemana. Asezam pe fundul tavii hartie de copt si asezam aluatul. Presam cu degetele pe marginile tavii, pentru ca aluatul sa capete forma ondulata. Intepam aluatul cu o furculita si asezam peste el hartie de copt. Umplem cu orez, fasole sau cu ce are fiecare chef si precoacem aluatul tartei nu mai mult de 10 minute.

Intre timp pregatim umplutura. Astfel, mixam ouale cu zaharul pana cand acesta din urma se topeste. Adaugam smantana, omogenizam, apoi continuam cu faina, zeama si coaja de lamaie rasa fin. Amestecam usor.

Turnam crema rezultata in aluatul precopt si coacem inca 40 de minute la foc mediu.

Scoatem tarta din cuptor, iar dupa ce s-a racit inlaturam marginile in exces si o ornam cu zahar pudra, frunze proaspete de menta si coaja de lime.

Pentru mine a fost o placere s-o prepar! Sper ca va va tenta si pe voi! Astept sa-mi dati de veste impresiile voastre!

Happy cooking!

Partajează asta:

KISIR

          Kisir – denumirea sa turceasca, salata de bulgur – denumirea mea. Voi ii spuneti cum doriti! Oricum nu conteaza numele, ci gustul, care pe mine m-a cucerit inca de cand am gustat-o prima data, la vecina Nerchis – sursa mea de inspiratie in bucataria turceasca. Mi-au mai facut cu ochiul cateva preparate de-ale ei si cu siguranta nu-i voi da pace pana nu-mi va dezvalui retele. Apropo, Nerchis, cand ziceai ca ne vedem sa facem placinte turcesti? 😉

Ingrediente:

1. – 200 gr. bulgur (il gasiti in bacaniile arabesti sau chiar in supermaketuri; eu am fost norocoasa si l-am primit de la Nerchis 🙂 ),
2. – 300 ml. apa fiarta,
3. – 1 legatura patrunjel,
4. – 1 legatura marar,
5. – 5 fire ceapa verde,
6. – 1 lingura pasta de ardei,
7. – 1 lingura pasta de tomate,
8. – 1 lingura menta uscata,
9. – 1 lingurita boia de ardei dulce,
10. – 1 lingurita boia de ardei iute,
11. – 1/2 lingurita chimion macinat,
12. – 3 linguri ulei de masline,
13. – zeama unei jumatati de lamaie,
14. – sare si piper.

Ingredintele-s multe si daca as fi avut de facut ceva complicat cu fiecare din ele, probabil ca as umple vreo doua pagini scriind. Insa modul de preparare este este extrem de simplu.

In primul rand spalati bulgurul in trei ape, sau pana cand apa scursa este limpede. Turnati peste el 200 ml. apa clocotita si lasati sa se hidrateze, acoperit, aproximativ doua ore, timp in care veti observa cum si-a dublat volumul.

Intre timp, spalati verdeturile, tocatile marunt si dizolvati pastele de tomate si ardei in restul de 100 ml. apa fiarta.  Cand bulgurul este hidratat complet (il puteti verifica gustand), adaugati peste il toate ingredintele si omogenizati bine.

Gata kisirul! Puteti servi! 😉

Eu am facut-o in zilele de post si vreo doua zile la rand mi-am asigurat pranzul la birou. Mai am bulgur pentru inca un kisir si sigur ii voi veni de hac saptamana asta, pentru ca, deja-mi ploua-n gura, acum, ca tot v-am scris reteta mea (sau mai bine zis a lui Nerchis 😉 ).

Enjoy!!!

Partajează asta:

GNOCCHI ALLA SORRENTINA

                      Sunt fan al pastelor homemade! Am incercat o sumedenie de combinatii pana acum, insa, cele despre care va povestesc acum, au fost cele mai bune mancate de mine vreodata! Criticul meu principal, Lucian, mi-a marturisit acelasi lucru.

                     Am mai gatit gnocchi, dar de fiecare data cumparati de la supermarket si in variante mai rapide. Fie aruncati in niste unt topit aromat cu salvie sau bine invaluiti de cateva linguri de pesto. Nici acestia nu au fost de lepadat, dar nimic nu se compara cu pasta facuta in bucataria ta. Asa ca, mergeti pe mana mea si faceti gnocchi homemade. Si eu am fost putin tematoare la inceput ca nu cumva sa se destrame in apa clocotita. Dar, daca urmati cateva reguli simple, veti reusi sa obtineti niste gnocchi perfecti, si anume: cartofii trebuie sa fie rosii, fainosi; amestecati cartofii cu faina cat acestia inca sunt calzi; fierbeti pana cand pasta pluteste, nu mai mult; de asemenea, cartofii nu trebuie sa fie noi, intrucat acestia sunt mai zemosi.

                   Ingredinte pentru doua portii (recunosc: doua portii pentru oameni pofticiosi 😉 ):

1. – 500 gr. cartofi rosii,
2. – 100 gr. faina,
3. – 500 ml. suc de rosii,
4. – 1 mana frunze busuioc proaspat,
5. – 200 gr. mozzarela,
6. – parmezan ras (sincera sa fiu, aici n-am cantarit, dar cu aproximatie, cred ca am folosit cam 6 linguri),
7. – 2 linguri ulei de masline,
8. – 1 ardei iute uscat,
9. – sare si piper.

 Am zdrobit cartofii fierti si i-am omogenizat cu faina, formand aluatul.

Din aluat am format snururi lungi si le-am taiat in bucatele cam de 2 cm. lungime. Am trecut fiecare gnocchi peste forma speciala, pentru a-i da striatiile specifice. Daca nu aveti o astfel de forma, puteti trece fiecare gnocchi peste dintii unei furculite.

Apoi trebuie lasati aproximativ o jumatate de ora, pe masa pudrata cu faina, pentru a se usca.

Intre timp pregatim sosul. Intr-o tigaie turnam putin ulei de masline, il incalzim usor, iar apoi, adaugam sosul de rosii, ardeiul iute tocat cat mai marunt, frunzele de busuioc, sare si piper proaspat macinat. Dam in cateva clocote si oprim focul.

Continuam cu pastele. Aruncam gramajoara de gnocchi in apa clocotita si putin sarata si ii fierbem pana in momentul in care plutesc.

Cu ajutorul unei supiere ii scurgem bine de apa si ii adaugam peste sos, impreuna cu doua linguri de parmezan ras. Mai dam intr-un clocot totul, apoi impartim gnocchi innecati in sos in doua vase termorezistente.

Asezam peste ei mozzarela rupta fasii si cate doua linguri de parmezan.

Introducem vasele in cuptorul incins si coacem la foc mediu pentru aproximativ 15 minute.

Cam asta a fost tot: gatit, pozat, mancat, postat! Acum nu-mi ramane decat sa astept comentariile voastre, pentru ca, marturisesc, tare mi-ar placea sa va fi inspirat cu reteta mea si sa va incumetati sa va faceti singuri pastele!

Enjoy!

Partajează asta:

VRABIOARA DE VITA LA GRATAR SI-O SALATA SANATOASA

           

             Recunosc! Vara este anotimpul meu preferat! Insa si iarna are farmecul ei. De fapt, doar luna decembrie este plina de magie. Ador weekendurile relaxante, in care stau o zi intrega in pijamale, cu telecomanda in mana, band ciocolata calda, adulmecand mirosul de portocale si scortisoara care pluteste in aer si totodata, admirand flacara suava a lumanarilor parfumate. Este tare placut! Iti creaza o stare de melancolie si de aduceri-aminte despre vremurile de demult, cand mami si mamaia ma dadeau cu forta afara din casa pentru a ma zbengui cu copiii in zapada. De atunci s-a vazut ca nu prea imi placea iarna, pentru ca in cel mult jumatate de ora, imi paraseam gasca de prichindei imbujorati si veneam la geam strigand in disperare sa ma primeasca in casa! Se amuzau tare mult pe seama mea. Nu intelegeau cum de nu sunt incantata, la fel ca toti ceilalti copilasi, de neaua cea pufoasa! De fapt, chiar acum scriind, mi-am dat seama ca, de fapt, ador iarna, dar numai din interiorul casei sau mai precis al bucatariei!

           Probabil ca va intrebati ce legatura are toata povestea de mai sus cu vita la gratar! Cred ca niciuna! Doar ca asta am simtit sa scriu! Cred ca Magic FM, cu colindele sale de decembrie, mi-au transmis acesta stare!

           Vita a devenit una din carnurile noastre preferate in ultimul timp! Asta pentru ca incercam sa adoptam un stil de viata mai sanatos. Ma inspir foarte mult din scrierile lui Adi Hadean. De fapt, cam de la el am invatat sa gatesc vita. Sau mai bine zis anumite parti ale vitei, cum ar fi vrabioara. Pe multi ii inspaimanta gandul de a o gati si adopta inca inainte de a incerca, ideea ca nu le place carnea de vita, ba ca este „atoasa”, ba ca nu ar putea servi carne in sange. Am incercat sa le explic catorva ca rosul acela din mijloc nu este sange. Insa, din pacate, pana acum, nicio sansa de izbanda!

            Sa va zic despre vrabioara mea! Nu am cantitati exacte, pentru ca am facut-o dupa cum am simtit. Pentru o portie am folosit o bucata de vrabioara de vita cam cat o palma, groasa cam de doi centimetri! Am marinat-o o zi intreaga in ulei de masline, vin rosu, o bucatica de ceapa, cimbru, sare si piper.

           Inainte de a o prepara am scos-o din marinada si am lasat-o la temperatura camerei cam o jumatate de ora. Am incins bine o tigaie de fonta, pe care am uns-o cu foarte putin ulei de masline si am fript carnea nici mai mult, nici mai putin de 4 minute pe fiecare parte. Nu este nevoie sa o intoarceti de mai multe ori.

       

  Asezati carnea fripta pe un tocator de lemn si acoperiti-o cateva minute cu folie de aluminiu. Timp in care va puteti ocupa de salata. Pentru aceasta am folosit o mana de rucola, una de salata eisberg, cateva boabe de rodie, cateva cubulete de blue cheese, iar pentru dressing zeama de lamaie amestecata cu putin ulei de masline, sare si piper. Intru-un bol amestecam toate ingredientele salatei, apoi feliem vita si a o asezam peste salata.

       

 Simplu, bun si extrem de rapid!

Enjoy!  

Partajează asta:

APERITIV DELICIOS CU SPANAC SI MASCARPONE

                 Pentru prima data am postat o reteta acum trei ani, exact pe 8 noiembrie. Cand rasfoiesc primele postari, ma minunez de poze, chiar si de unele retete… insa au farmecul lor si nu le voi sterge, tocmai pentru a-mi si a va aminti cat am evoluat!

                Categoric, blogul meu merita un tort de ziua lui, dar cum nu sunt (inca) o experta in torturi, o sa va scriu despre un aperitiv care, deopotriva arata foarte bine si este si foarte gustos.

Ingrediente:

Blat:

1. – 6 oua,
2. – 6 linguri spanac oparit si tocat foarte marunt,
3. – 6 linguri de faina,
4. – 6 linguri de ulei,
5. – 3 linguri smantana,
6. – 1 plic praf copt,
7. – sare si piper.

Crema:

1. – 250 gr. mascarpone,
2. – 100 gr. branza feta rasa cat mai fin,
3. – 3 linguri smantana,
4. – 1 conserva de ciuperci scurse bine de lichid si tocate marunt,
5. – 3 fire de marar tocate marunt,
6. – 1 plic gelatina,
7. – sare, piper.

Intru-un bol de metal sau sticla, batem cele 6 albusuri spuma. Separat mixam galbenusurile cu uleiul, dar nu prea mult, ca doar nu vrem sa facem maioneza. Incorporam in galbenusuri smantana, spanacul, faina cernuta si amestecata cu praful de copt, apoi albusurile spuma pe care le amestecam cu restul compozitiei, cu o spatula, folosind miscari ample, lejere. Vreau sa spun ca nu trebuie sa bruscam spuma de albusuri, pentru ca ne vor raspunde cu aceeasi moneda, stricand toata compozitia noastra.

Coacem blatul in tava mare de aragaz, tapetata cu hartie de copt, la foc mediu, pentru aproximativ 20 minute.

Intre timp, acordam putina atentie si umpluturii. Cand spun putina, nu exagerez, pentru ca nu trebuie facut altceva decat sa amestecam toate ingredientele mentionate mai sus, inclusiv gelatina care trebuie inmuiata in prealabil in 100 ml. apa, dupa care o incalzim la bain-marie (atentie sa nu atinga punctul de fierbere, pentru ca isi va pierde proprietatile). Lasati crema la frigider pentru 10 minute.

Foaia rece se taie in trei foi egale, asa cum se poate observa in imaginea de mai jos.

Ungem prima foaie cu un strat gros de crema, asezam urmatoarea foaie, iar un strat de crema si la final, ultima foaie.

Presam usor cu mainile si dam la rece pentru cateva ore bune pentru a se lega.

Eu am lasat la rece pana a doua zi, cand am taiat marginile, iar restul a fost taiat in bucati de diferite dimensiuni, pentru a fi pe placul tuturor invitatilor. Pentru gustul, meu au fost perfecte cele taiate cu o grosime de maxim doua degete, in care am infipt un betisor colorat. In acest mod au fost foarte usor de servit.

Enjoy!!!

Partajează asta:

TORTA DELLA NONNA

         Torta della nonna sau pe romaneste spus, tarta bunicii. Cu siguranta nu a bunicilor noastre, ci a celor italience, carora nu le pot decat multumi ca au inventat o astfel de reteta atat de gustoasa si de simplu de preparat. Este practic o tarta din blat fraged si umpluta cu crema de vanilie, peste care se presara seminte de pin. Nimic mai simplu, mai ales ca sunt mare fan al tartelor!

Ingrediente:

1. – 450 grame faina,
2. – 200 grame unt,
3. – 10 galbenusuri,
4. – 400 gr. zahar,
5. – 1 litru lapte,
6. – coaja rasa a unei lamai,
7. – 2 linguri extract de vanilie,
8. – 50 grame seminte de pin,
9. – zahar pudra.
10. – 1 praf de sare.

Pregatim aluatul. Intr-un vas amestecam 400 gr. faina cu untul foarte rece, taiat cubulete, doua galbenusuri, 150 gr. zahar, coaja rasa de la jumatate de lamaie, 1 praf de sare si o lingura extract de vanilie. Amestecam rapid, pana cand se formeaza un aluat nisipos. Il turnam pe masa si formam din el o bila pe care o infasuram in folie alimentara, dupa care o lasam la rece pentru cel putin 30 minute.

Intre timp pregatim umplutura. Mixam cele opt galbenusuri cu 250 gr. zahar, apoi incorporam restul de fain, respectiv 50 gr. Fierbem laptele cu vanilia si coaja rasa de lamaie. Cand a dat in fiert, adaugam mixul de oua, zahar si faina in laptele aromat.

Lasam in continuare vasul cu crema pe foc mic si amestecam continuu, pana cand aceasta capata consistenta unei budinci.

Incalzim cuptorul si ungem o tava de tarta cu putin unt moale. Scoatem aluatul din frigider si il impartim in doua parti aproape egale. Partea care va forma capacul tartei poate fi mai mica. Intindem din aluat doua foi. Pe prima o asezam in tava si o intepam cu furculita in cat mai multe locuri, apoi turnam crema de vanilie calduta.

Deasupra asezam cea de-a doua foaie de aluat. Inlaturam excesul de aluat de pe margini si presam usor cu degetele sau cu furculita marginile celor doua foi pentru a le uni. Intepam si foaie de deasupra cu furculita, o ungem cu putin lapte, apoi presaram semintele de pin.

Introducem tava in cuptorul incins, la foc mediu, pentru aproximatv 40 de minute.

Cand tarta s-a racit o impudram cu zahar. Feliem si servim cu pofta!!!

Enjoy!!!

Partajează asta:

SUPA – CREMA DE CONOPIDA CU BULETE DE CHEDDAR SI PARMEZAN

      Prietenii deja stiu care sunt cadourile mele preferate si anume orice este legat de bucatarie. Nu ca as refuza o geanta, o pereche de pantofi, sau chiar o masina :))! Insa cand primesc o carte de bucate, e clar ca imi acapareaza toata atentia si nu o inchid pana n-o citesc din scoarta-n scoarta! Dani, buna mea prietena care de 1 an si ceva locuieste in Amsterdam, mi-a adus carticica – Dutch cooking today, ce contine 60 de retete foarte interesante. Astazi va povestesc despre supa – crema de conopida, pe care, chiar si Lucian care nu mananca absolut deloc conopida, a servit-o cu mare pofta. Bineinteles i-am spus ce mananca abia dupa ce a laudat maxim ce avea in farfurie.

Ingrediente:

Pentru supa:

1. – 1100 gr. conopida (am cantarit doar fluorescentele),
2. – 1 ceapa alba,
3. – 2 cartofi,
4. – 3 catei usturoi,
5. – supa de pasare sau de legume sau chiar apa, cat sa acopere legumele (eu am folosit aproximativ 1 litru),
6. – 1 cub unt,
7. – 3 linguri smantana grasa,
8. – sare si piper,
9. – patrunjel.

Pentru bulete:

1. – 50 ml. lapte,
2. – 30 gr. faina,
3. – 2 linguri cu varf de branza maturata (eu am folosit parmezan si cheddar),
4. – 1 varf de cutit nucsoara,
5. – 30 gr. unt.

 

Spalam si curatam legumele. Tocam ceapa si usturoiul marunt, iar cartofii cubulete si le inabusim in untul topit.

Cand ceapa s-a inmuiat usor, adaugam conopida si supa. Asezonam cu sare si piper si fierbem acoperit, la foc mic aproximativ 15 minute.

Intre timp ne ocupam de bulete. Aprindem cuptorul si il lasam sa se incalzeasca.

Intr-o cratita fierbem laptele impreuna cu untul. Cand a atins punctul de fierbere, adaugam faina dintr-o data. Amestecam usor cu un tel pana incorporam toata faina in lapte. Adaugam branzeturile rase fin, nucsoara pudra si oul batut. Amestecam pana toate ingredientele se omogenizeaza. Tapetam o tava cu hartie de copt (eu am folosit 2 tavi de pizza) si cu un pos, sau chiar cu varful unei lingurite, asezam in tava mici gramajoare de aluat. Gramajoarele trebuie sa fie cat mai mici, chiar mai mici decat un ou de prepelita, pentru ca isi vor dubla volumul.

Introducem tava in cuptorul incins si lasam la copt pentru aproximativ 5-6 minute.

Mixam supa, dar nu inainte de a opri si cateva bucatele de conopida pentru a orna. Adaugam smantana, iar, dupa ce gustam, potrivim supa de sare si piper dupa propriul gust.

Servim supa calda, cu patrunjel tocat marunt deasupra, alaturi de buletele pufoase si aromate!

Enjoy!

Partajează asta:

RATA PE VARZA

         O reteta preparata cu mai mult timp in urma… pe care, nu stiu cum, dar nu mi-am gasit timpul s-o postez. Azi mi-am facut curaj, iar in timp ce scriam ingredientele si ma uitam la numeroasele poze, mi-am amintit cum, intr-o dupa-amiaza, ajunsa acasa de la birou, ma trezesc pe masa din bucatarie, cu vreo trei rate durdulii care ma asteptau nerabdatoare sa fie gatite! Cand ii cer socoteala lui Lucian… ce credeti ca-mi spune el? Ei bine, cica a luat aminte la ceea ce ii tot zic eu de cativa ani incoace: „iubitule, sa nu spui ca sunt cheltuitoare… eu nu ratez nicio reducere!!!” :)))  Si uite-asa, se pare, ca n-a ratat nici el reducerea si a cumparat nici mai mult nici mai putin de trei rate. Una a cazut in sarcina lui. Dar marturisesc ca s-a descurcat admirabil pregatind un piept delicios rumenit in mirodenii, servit cu sos de fructe de padure si piure de mazare… I-a iesit de minune, n-am ce obiecta… insa bun ca rata pe varza parca tot n-a fost! Prin urmare, doua din cele trei rate au sfarsit pe varza, una pe vaza dulce, iar cealata pe varza murata… N-as putea spune care a fost mai gustoasa, pentru ca parerile au fost impartite. Mie mi-a placut cea pe varza dulce, iar lui Lucian cea pe varza murata. Cred ca n-ar fi rea nici cea facuta cu un mix de dulce si murata!

Cea pe care v-o prezint acum a fost cea cu varza murata.

Ingrediente:

1. –  o rata (a mea a cantarit 2,3 kg),
2. – 2 verze murate medii,
3. – 4 linguri pasta de tomate,
4. – 2 cepe,
5. – 2 morcovi,
6. – 1 lingura paprika afumata,
7. – 2 linguri ulei de masline (pentru uns tava),
8. – cimbru, foi de dafin, rozmarin, salvie, dafin (am pus cam din toate mirodeniile uscate din bucataria mea),
9. – sare si piper,
10. – marar si ardei iute.

Spalam bine varza, o tocam fideluta si o amestecam cu ceapa si morcovul taiate cubulete. Asezam varza intr-o tava cat mai intinsa, pentru a nu avea un strat gros, astfel incat aceasta sa se poata rumeni cat mai bine. Pe deasupra turnam pasta de tomate dizolvata in 250 ml apa calduta, 2-3 frunze de dafin si piper proaspat rasnit.

Trecem la runda a doua: rata. O spalam, introducem in interiorul ei rozmarin, salvie si cimbru uscate si apoi o masam bine cu paprika afumata, cimbru, sare si piper.

Asezam rata pe varza, acoperim bine tava cu folie de aluminiu si o introducem in cuptorul incins, la foc mediu, pentru aproximativ doua ore. In tot acest timp varza se va inabusi in grasimea topita a ratei, capatand o aroma minunata. Iar carnea se va fragezi asa de bine, incat va cadea singura de pe oase!

Dupa ce s-au scurs cele doua ore, inlaturam folia, insa tava mai ramane in cuptor pentru apoximativ o jumatate de ora, sau pana se rumeneste bine, bine.

Servim cu marar verde si ardei iute!

 Enjoy!!!