RSS Feed

Category Archives: Elena & friends

Posted on

KISIR

IMG_1146

          Kisir – denumirea sa turceasca, salata de bulgur – denumirea mea. Voi ii spuneti cum doriti! Oricum nu conteaza numele, ci gustul, care pe mine m-a cucerit inca de cand am gustat-o prima data, la vecina Nerchis – sursa mea de inspiratie in bucataria turceasca. Mi-au mai facut cu ochiul cateva preparate de-ale ei si cu siguranta nu-i voi da pace pana nu-mi va dezvalui retele. Apropo, Nerchis, cand ziceai ca ne vedem sa facem placinte turcesti? 😉

Ingrediente:

  1. – 200 gr. bulgur (il gasiti in bacaniile arabesti sau chiar in supermaketuri; eu am fost norocoasa si l-am primit de la Nerchis 🙂 ),
  2. – 300 ml. apa fiarta,
  3. – 1 legatura patrunjel,
  4. – 1 legatura marar,
  5. – 5 fire ceapa verde,
  6. – 1 lingura pasta de ardei,
  7. – 1 lingura pasta de tomate,
  8. – 1 lingura menta uscata,
  9. – 1 lingurita boia de ardei dulce,
  10. – 1 lingurita boia de ardei iute,
  11. – 1/2 lingurita chimion macinat,
  12. – 3 linguri ulei de masline,
  13. – zeama unei jumatati de lamaie,
  14. – sare si piper.

Ingredintele-s multe si daca as fi avut de facut ceva complicat cu fiecare din ele, probabil ca as umple vreo doua pagini scriind. Insa modul de preparare este este extrem de simplu.

In primul rand spalati bulgurul in trei ape, sau pana cand apa scursa este limpede. Turnati peste el 200 ml. apa clocotita si lasati sa se hidrateze, acoperit, aproximativ doua ore, timp in care veti observa cum si-a dublat volumul.

Intre timp, spalati verdeturile, tocatile marunt si dizolvati pastele de tomate si ardei in restul de 100 ml. apa fiarta.  Cand bulgurul este hidratat complet (il puteti verifica gustand), adaugati peste il toate ingredintele si omogenizati bine.

IMG_1145

Gata kisirul! Puteti servi! 😉

IMG_1153

Eu am facut-o in zilele de post si vreo doua zile la rand mi-am asigurat pranzul la birou. Mai am bulgur pentru inca un kisir si sigur ii voi veni de hac saptamana asta, pentru ca, deja-mi ploua-n gura, acum, ca tot v-am scris reteta mea (sau mai bine zis a lui Nerchis 😉 ).

IMG_1150

Enjoy!!!

Anunțuri
Posted on

Reteta de vacanta – Penne cu pesto alla genovese si nu numai…

                   gfgdfs

                   Stiu ca unora li se va parea absurd sa gatesti in vacanta. Ei bine, mie nu!!! Asa ca, dupa atatea degustari de mancare indiana, ba chiar si un english breakfast super satios, (pe care nu l-as mai incerca a doua oara), sandisuri cu baghete imense si branza brie, ceva preparate frantuzesti, cum ar fi coq au vin, melci, quiche loraine si altele, dar pe care nu mi le mai amintesc, de parca a trecut o vesnicie de cand ne-am intors pe meleagurile noastre, am hotarat noi, mai bine zis eu si Andrei, sa gatim o pasta rapida. Reteta ii apartine lui Andrei. Eu am fost mai mult ajutor de bucatar, dar nu-mi displace deloc aceasta pozitie, atata timp cand invat ceva nou.

Inainte sa-mi incep reteta, cred ca ar fi indicat sa va ademenesc cu cateva imagini ale bunatatilor de prin Franta! Sa-mi spuneti cum vi se par si daca, intradevar v-am facut pofta!

PicMonkey CollagePicMonkey Collage.jpg1

PicMonkey Collage.jpg2

PicMonkey Collage.jpg3Delicios, nu?

Si-acum sa va povestesc putin despre nebunia asta de paste. Din pacate, nu va pot da cantitatile exacte. Insa, nu cred ca trebuie respectate niste proportii fixe pentru a iesi ceva delicios. In plus, poate pesto-ul alla genovese nu este chiar pe gustul tuturor, asa ca puteti diminua sau mari cantitatea dupa pofta inimii. Noi am gatit pentru 6 persoane, asa ca am folosit:

  1. – 600 gr. penne,
  2. – aproximativ 500 gr. piept de pui,
  3. – 500 gr. ciuperci champignon,
  4. – aprox. 4 linguri pesto alla genovese,
  5. – aprox. 8 linguri smantana grasa,
  6. – 4-5 linguri ulei de masline,
  7. – busuioc verde,
  8. – sare, piper,
  9. – parmezan.

Fierbem pastele, respectand timpul indicat pe ambalaj.

Intre timp pregatim sosul: incingem uleiul de masline si inabusim in el ciupercile taiate grosier si pieptul de pui taiat feliute. Amestecam continuu pentru a evita sa se rumeneasca pieptul, pentru ca nu el dorim crocant, ci doar fraged. Cand s-a evaporat apa lasata de ciuperci, adaugam pesto-ul, smantana, sare si piper. Amestecam bine si mai lasam sa dea in clocot vreo 2 minute.

PicMonkey Collage

Adaugam o mana de busuioc proaspat, maruntit si pastele fierte. Amestecam din nou, pana ce pastele sau omogenizat cu sosul, apoi asezam in farfurii si garnisim cu parmezan ras.

nhgfxdzs

IMG_5315

O minunatie, nu altceva!  Voi repeta reteta cat de curand, dar cu mici modificari, asa mai de dieta: paste integrale, eliminam smantana si carnita. Cred ca vor fi delicioase! Si daca voi avea rabdare, poate va voi arata si voua cateva poze!

nhggg

 Enjoy!!!

Posted on

BAKLAVA 

IMG_0530

                Nu stiu cum se face ca de fiecare data vacantele se termina prea repede!!! Am asteptat cu nerabdare concediul de iarna, dar din pacate asteptarea este prea lunga, iar vacanta prea scurta. Insa, ca s-o citez pe mami, „nu cred ca ar fi bine sa-l mânii pe Dumnezeu”, asa ca nu ma mai plang si sunt recunoscatoare cele zece zile minunate petrecute alaturi de prieteni dragi, la Bran de Craciun si la Bucuresti de Revelion. Zece zile incarcate pot spune, pentru ca am luat lectii de snowboard, iar Lucian de schi, am gatit bunatati, am jucat ore intregi de Colonistii din Catan si Monopoly, am primit de la Mosu’  cadoul mult asteptat – un DSLR si am descoperit cateva restaurante minunate: la Moeciu de Sus – Craiasa Muntilor, unde am mancat cea mai buna fasole in paine cu afumatura, tarhon si salata de ceapa, iar in Bucuresti – 18 Lounge, unde am servit un desert fin si rafinat, pe care nu l-as refuza niciodata – Crema de mango cu foi crocante, miere si fulgi de migdale. Dar cum vacanta s-a incheiat şi noi am revenit acasa la Constanta, profit de ultimile zile libere pentru a va povesti cum se prepara un minunat desert cu iz turcesc cu care mi-am dat pe spate rudele si prietenii.

Dupa aceste randuri scrise pe nerasuflate, realizez ca ma aflu la prima postare din 2013 a ultimei retete preparata in 2012. Si nu vorbesc despre orice reteta, ci una speciala, pentru a carei preparare iti trebuie ceva rabdare. Dar cum rabdarea este una din principalele mele virtuti si cum pofta nebuna m-a impins de la spate, am pus mana pe telefon si mi-am chemat un ajutor de nedejde in bucatarie – vecina mea, Nerchis, de origine turca. Ca doar, de la cine puteam invata mai bine sa fac baklavale, daca nu de la o turcoaica?

Si-acum sa va dezvalui cateva mici secrete pentru prepararea celor mai bune baklavale. Si zau ca nu exagerez de loc spunandu-va ca au fost apreciate de absolut toti cei care le-au gustat!

Ingrediente pentru o tava cu dimensiunile 20×30:

  1. –         750 gr. faina,
  2. –         2 oua (in poze se vor vedea 4 oua pentru ca am dublat cantitatile),
  3. –         3 linguri iaurt,
  4. –         150 ml. lapte,
  5. –         400 gr. unt,
  6. –         200 gr. amidon,
  7. –         1 varf de lingurita de praf de copt stins intr-un strop de zeama de lamaie,
  8. –         500 gr. nuca,
  9. –         4 cani zahar,
  10. –         3 cani apa,
  11. –         1 esenta vanilie,
  12. –         sucul unei jumatati de lamaie.

In primul rand, trebuie sa mentionez ca toate ingredientle trebuie sa fie la temperatura camerei, asa ca nu uitati sa scoateti totul de la frigider cu vreo 2 ore inainte de a va apuca de treaba.

Incepem cu pregatirea aluatului. Astfel, am pus intr-un bol cele doua oua, iaurtul, laptele, 200 gr. unt, praful de copt stins in zeama de lamaie si faina putin cate putin, amestecand continuu, ca mainile sau cu robotul de bucatarie.

PicMonkey Collage

Eu am avut ceva de munca, pentru ca nu am un robot de bucatarie suficient de incapator pentru toate cantitatile acestea, asa ca am framantat aluatul cu mainile.

PicMonkey Collage1

Cand am terminat de incorporat faina, am impartit aluatul rezultat in trei parti egale. Ar fi perfect daca folositi cantarul de bucatarie pentru a nu gresi impartirea. Apoi, cele trei bucati de aluat, se impart la randul lor in cate noua parti aproximativ egale.

IMG_0445

In bolul in care ati framantat aluatul turnati tot amidonul şi aruncati in el toate cele 27 bucatele de aluat.

IMG_0443

Presarati pe masa amidon. Asezati o bucatica de aluat pe care o intindeti cu facaletul cam de dimensiunea unei palme. Presarati peste ea din nou amidon si asezati deasupra ei o alta fasie de aluat intinsa tot cam de dimensiunea unei palme. Suprapuneti astfel, 3-4 bucati de aluat (este foarte important sa nu uitati sa presarati amidon intre foi, pentru a evita lipirea lor). Ulterior, intindeti cu facaletul toate cele patru bucati de aluat o data, cat puteti de mult, pana se formeaza foi foarte subtiri, aproape transparente.

PicMonkey Collage2

Dezlipiti foile si asezati-le pe rand in tava.

PicMonkey Collage3

Procedati in acest mod pana asezati in tava jumatate din foi.

PicMonkey Collage4

Presarati peste acestea toata nuca macinata. Apoi asezati peste nuca restul de foi.

IMG_0471

Intre timp, taiem baklavalele in ce forma dorim. Eu nu am vrut sa ma complic cu romburi sau alte forme, asa ca le-am taiat patratele.

Turnam peste acestea restul de unt topit, incercand sa acoperim fiecare baklava.

PicMonkey Collage5

Introducem tava in cuptorul incins in prealabil si lasam la copt pana cand acestea sau rumenit usor la suprafata.

Intre timp pregatim siropul. Intr-o cratita turnam apa, zaharul, zeama de la o jumatate de lamaie si esenta de vanilie. Fierbem siropul aproximativ 20 minute la foc mic.

Cand baklavalele s-au rumenit oprim cuptorul si lasam sa se raceasca la temperatura camerei. Dupa ce s-au racit complet, turnam peste acestea siropul fierbinte.

IMG_0496

Sunt bune pentru servit dupa aproximativ 12 ore, timp in care siropul este absorbit aproape in totalitate.

IMG_0545

Au fost delicioase! Abia astept sa le mai prepar o data! Insa, pentru moment, ar trebui sa renunt la dulciurele si alte alimente nesanatoase pentru ca nu vreau sa dau voie kilogramelor sa se acumuleze. Asadar, feed your eyes Elena si mai puneti pofta-n cui ca ai facut exces de sarbatorile astea!

IMG_0531

IMG_0546

IMG_0540

Enjoy!!!

Posted on

PIZZA CALZONE

 

          Abia aşteptam să vină la mare verişoara mea, Mari şi iubitul ei, Andrei, pentru ca nu-i mai văzusem de vreo doi şi în plus pentru că, Andrei mi-a promis că mă va învaţa să prepar nebunia asta de pizza, pe care nu m-aş fi încumetat prea curând s-o prepar singură!! Am rămas super încântată de îndemânarea lui în bucătărie, ba chiar am furat şi câteva mici secrete culinare, că doar am avut de la cine să învâţ, el preparând pizza într-un mic, dar cochet restaurant din Londra, în faţa clienţilor, cu învârtit blatul în aer şi tot tacâmul.  Aşadar, pentru prima dată, postez o reteţă în a cărei pregătire nu am intervenit prea mult. Pot spune, însă, că am fost un ajutor de bucătar de nădejde!

         Ieri, după o zi lungă de plajă, acompaniaţi de razele călduroase, chiar dogoritoare ale soarelui şi după zeci de minute de bălăceală în apa caldă ca o supă puţin cam sărată (afirm asta, pentru ca în încercările mele de a învaţa să înot, am gustat-o de câteva ori), pe la ora 19, când deja stomacurile noastre îşi cereau drepturile, ne-am scuturat bine de nisipul fin si ne-am îndreptat spre casă, hotărâţi să pregătim o cină îmbelşugată. Eu am pregatit pancakes,  Andrei pizza, iar ceilalti dădeau târcoale bucătăriei să verifice stadiul în care suntem.

Pentru 5 calzone am avut nevoie de:

I. Pentru blat:

  1. – 700 gr. făină,
  2. – 350 ml. apă călduţă,
  3. – 1 linguriţă sare,
  4. – 1 linguriţă zahăr,
  5. – 2 linguri ulei de măsline,
  6. – 10 gr. drojdie.

II. Pentru umplutură:

  1. – 500 gr. ciuperci champignon,
  2. – 200 gr. măsline negre, fără sâmburi,
  3. – 400 gr. şuncă presată,
  4. – 2 cepe potrivite ca mărime,
  5. – 500 gr. mozzarela.

III. Pentru sosul de tomate:

  1. –  1  conservă de 840 gr. de roşii întregi, decojite în suc de roşii,
  2. – 10 frunze de busuioc proaspăt,
  3. – 1 linguriţă oregano,
  4. – 2 linguri ulei de măsline,
  5. – 1 linguriţă sare.

               Începem cu prepararea blatului, întrucât este etapa care ne ocupă cel mai mult timp. Astfel, dizolvăm drojdia şi zahărul în apă călduţă şi o turnăm peste făină. Adăugăm şi linguriţa de sare, omogenizăm îngredientele şi apoi ne înarmăm cu răbdare şi forţă şi trecem la frămânatat pentru vreo 20 de minute pentru a da elasticitate blatului. Se formează din aluat o bilă, se acoperă cu folie de plastic şi se lasă la crescut pentru o jumătate de ora. Apoi impărţim coca în bucăţi a câte 200 gr. fiecare. Nouă ne-au rezulatat 5 plus una mică pe care n-am folosit-o pentru că n-am mai avut răbdare sa mai coacem o a şasea pizza.

              Se dă bucăţilor formă rotundă, se acoperă iarăşi cu folie de plastic şi mai lăsăm vreo 20 de minute la crescut. După cele 20 de minute, introducem coca la congelator timp de 10 minute, pentru a fi mai usor de manevrat.

             Întindem câte o foaie subţire din fiecare bilă de aluat, o asezăm în tava unsă şi tapetată cu hârtie de copt şi o umplem direct acolo, pentru că bucătăria mea nu este utilată precum una profesională şi nu am fi avut cum s-o transportăm de pe masă în tavă. Astfel, pe jumătate de foaie, aşezam, 1/5 din ciuperci feliate subţire, ceapa tăiată julien, şunca feliată foarte subţire, iar feliile tăiate apoi pe jumătate, măsline, 2 – 3 linguri de sos şi apoi mozzarela rasă. Aşezăm peste umlutură cealaltă jumătate de foaie, capătând acum formă de semilună. Se apasă uşor cu degetele pe marginile celor două foi, pentru a le lipi cât mai bine, apoi se răsucesc spre interior.

             Introducem tava în cuptorul încins şi o lăsăm la copt pentru 20-25 minute, până când s-a rumenit la suprafaţă.

            După ce scoatem pizza din cuptor, o ungem la suprafaţă cu puţin ulei de măsline si cu sos de tomate. Acesta este foarte usor de pregătit: într-un bol turnăm roşiile cu tot cu sosul din conservă, frunzele întregi de busuioc, oregano, sare, ulei de măsline şi pasăm cu blanderul. Te lingi pe degete nu altceva!! Ce poate fi mai bun decât combinaţia de rosie cu busuioc?

           Noi am servit pizza, alături de o sălăţică de roşii cherry, ceapă, castraveţi, ardei, salată. Habar n-aveam că pizza se poate combina cu o salată, dar uite că a mers şi chiar a fost suuper bun!!!

          Au ieşit 5 pizza foarte mari. Băieţii au putut mânca tot, dar noi, fetele nu ne-am forţat şi ne-am păstrat şi puţin loc pentru câte o jumătate de clătită.

         

              Dacă v-am făcut poftă, vă urez spor la gătit!!!

%d blogeri au apreciat asta: